L’ultima poesia presentata a Sondalo da Roberto Nussio, versione testo, audio e video.
Quai volti, cun al vöit
In pirlinghina, fò ‘n d’an bric enormi,
l’aria la vibra e l’alza profüm da tera.
Quel sensu maledett d’insigürezza
ca ‘l mett giò i terman da quel ca t’ es.
Quel mument par müsürà se stess,
sentà sü vari punt da vista.
Senza filtri, vistì, medai e faliment,
par rivà al miol da cuma sé,
senza discurs, rognadi e rimors chi porta a gnent,
senza i rumur da la giurnada e di riguard:
fermi, sùi, dumè batit dal cör e quel dal flu,
la vista senza pascui, e pür isci present.
E pö ‘l rinasc la vuluntà!
Quai volti, cun al vöit!
Oppure scarica la versione audio cliccando qui.
Roberto Nussio