"Quai volti, cun al vöit" di Roberto Nussio

Pubblichiamo di seguito un contributo dialettale dal titolo "Quai volti, cun al vöit", come da richiesta dell'autore Roberto Nussio.
16.03.2026
1 min
Un uomo anziano parla a un microfono su un podio in un evento all'aperto. Dietro di lui si intravede una struttura con finestre e una tenda.
Roberto Nussio mentre recita una delle sue poesie nel 2017.

In pirlinghina, fò ‘n d’an bric enorme,

l’aria la vibra e l’alza profüm da tera.

Quel sensu maledett d’insigürezza

ca ‘l mett giò i terman da quel ca t’ es.

Quel mument par müsürà se stess,

sentà sü vari punt da vista.

Senza filtri, vistì, medai e faliment,

par rivà al miol da cuma sé,

senza discurs, rognadi e rimors chi porta a gnent,

senza i rumur da la giurnada e di riguard:

fermi, sùi, dumè batit dal cör e quel dal flu,

la vista senza pascui, e pür isci present.

E pö ‘l rinasc la vuluntà!

Quai volti, cun al vöit!

Al Robe

Contenuto pubblicitario